JunsKitchen

Exista multi bucatari de hobby care au conturi de youtube in care pregatesc tot felul de bunatati, dar sincer pana acum nu am mai vazut unul care sa aiba atata scenografie si regie. Arata aproape ca un post profesional, si pisicile sincer fac toti banii


Happy birthday to my blog!

Si uite cum a trecut inca un an. Am un blog de 8 anisori deja. Mai putin si nici n-o sa pot folosi termenul anisori, ca deja o sa fie blog in toata firea cu copii la randul lui.
Multumesc de audienta, intotdeauna ma bucur sa aud de la lumea care mai trece pe aici si gaseste niste articole care sa-i placa.

Si din cauza ca am ajuns sa ma comport nostalgic fata de un blog, hai sa sarbatorim cu un haiku nostalgic al maestrului Matsuo Basho. La multi ani!

Cat de admirabil!
Sa vezi un fulger si sa nu te gandesti
ca viata este trecatoare.

Ame-no-Uzume-no-Mikoto

Cred ca azi e o zi buna in care sa vorbim despre Ame no Uzume. Ame-no-Uzume-no-mikoto (天宇受売命, 天鈿女命) este o zeita in religia Shinto care se ocupa cu rasaritul, fericirea si festivitatile. Si motivul pentru care am decis sa vorbesc despre ea acum, dupa eclipsa, e fiindca e cunoscuta ca zeita care a readus soarele in lume. 

Fratele lui Amaterasu, zeita soarelui, vandalizase la un moment dat culturile ei de orez, arunca un cal in razboiul ei de tesut si a omorat cu multa cruzime una din slujnicele ei. Amaterasu a devenit atat de furioasa incat s-a ascus in pestera Amano Iwato si a lasat lumea fara soare. Nici un zeu nu a putut sa o convinga sa iese, dar desteapta Uzume, a inceput sa danseze pe un butoi in fata pesterii, smulgandu-si hainele de pe ea, facandu-i pe toti zeii sa rada zguduitor.

Inainte de a incepe Uzume a atarnat o oglinda uriasa de bronz si a asezat o bijuterie frumoasa de jad lustruit langa ea. Amaterasu auzind zeii s-a uitat afara sa vada despre ce era vorba si cand a vazut bijuteria si reflexia ei glorioasa in oglinda a iesit din ascunzis.


In mometul acela alti zei s-au grabit sa inchida pestera din spatele lui Amaterasu si au rugat-o sa revina in ceruri. Ea a consimtit si a readus lumina pe pamant.

Ame-no-Uzume-no-Mikoto este in continuare slavita ca o zeitate, un kami, in regilia Shinto pana in zilele noastre.

Samuraii si aztecii

Dupa ce am facut postarea despre rusii din Japonia am zis sa ma informez un pic si sa ma uit daca existau japonezi in alte parti ale lumii, istoriceste vorbind.

Sarind din link in link gasesc informatii despre japonezii mexicani. In cartea sa, 1493- Descoperind lumea noua pe care Columbus a creat-o, Charles Mann povesteste despre migratia asiatica in Mexic, care pare-se a fost foarte substantiala in secolul 17. Aproximativ 100.000 de japonezi au ramasi prinsi in China sau in Filipine ca urmare a inchiderii granitelor din perioada shogunatului Tokugawa. Din cei 100.000 au existat si cativa samurai pe care shogunul i-a lasat sa-si pastreze katanele si sa mearga sa se angajeze in militia coloniala din Mexic.

                                                                  


Cel care a deschis portile colaborarii dintre "noua Spanie" si Japonia a fost Hasekura Rokuemon Tsunenaga (sau Francisco Felipe Faxicura, dupa cum a fost botezat in Spania), un nobil japonez de origine imperiala, cu legaturi stranse cu imparatul Kanmu, samurai si consilier al daimyo-ului de Sendai, Date Masamune. Intre 1613 si 1620 Hasekura a condus o misiune diplomatica in Spania si Vatican, trecand prin Mexic. In mexic Hasekura a stat intr-o casa langa biserica Sfantului Francis si s-a intalnit cu viceregele Mexicului cu care a discutat despre dorinta lui de a se intalni cu regele Philip al 3-lea al Spaniei. Misiunea diplomatica s-a numit ambasada Keichō (慶長使節), care a urmat-o pe cea din 1582. Desi misiunea a fost primita politicos, Japonia tocmai ce trecea prin suprimarea crestinismului, asa ca unii monarhi, precum regele Spaniei, au refuzat accordurile comerciale pe care Hasekura le dorea.

La un an dupa intoarcerea sa in Japonia a murit de boala si rezultatele sale nu au fost folosite, fiindca Japonia devenea din ce in ce mai izolationista. Urmatorul convoi de ambasada a venit doar dupa mai bine de 200 de ani, in 1862.


Sindromul Parisului (パリ症候群, Pari shōkōgun)

Sindormul Parisului e o minunatie de problema. Un culture shock atat de puternic ca are nume propriu, cand isi dau seama ca Parisul nu e asa de frumos pe cat se asteptau.

Profesorul Hiroaki Ota a fost primul care a diagnosticat conditia in anul 1986, ca urmare a faptului ca turistii japonezi sunt extrem de susceptibili la problema. Desi nu e o problema foarte mare, este constanta. Aproximativ 20 de Japonezi sunt afectati in fiecare an de sindrom. El se bazeaza pe o multitudine de factori si anume bariera lingvisitca, bariera culturala, oboseala si imaginea idealizata pe care o au a Parisului.




Mario Renoux, presedintele asociatiei medicale Franco-Japoneze da vina pe mass media japoneza care prezinta Parisul ca fiind orasul in care toata lumea e slaba si se imbraca in cea mai noua moda, chiar daca in realitate brandurile de nivel inalt sunt consumate in principal de straini si populatia franceza e mult mai obeza decat cea japoneza. Incepand din 2004 ambasada Japoniei la Paris ofera un hotline 24/24 pentru a ajuta turistii afectati de aceasta conditie. Ei raporteaza, in media, 12 suferinzi pe an.

Ciresii japonezi infloresc din ce in ce mai devreme

Nu cred ca trebuie sa explic faptul ca incalzirea globala este o realitate cu care trebuie sa ne confruntam din ce in ce mai mult. Si impactul inca nu-l putem intelege. De la chestii enervante (gen canicula), dar cu care ne putem obisnui, la probleme serioase, de genul extinctiei in masa a multor animale, toate au legatura intr-un fel sau altul cu incalzirea globala.

Un mod interesant prin care putem sa dovedim ca temperaturile se schimba este Hanami-ul.

Am mai vorbit de Hanami pana acum. Traditia japoneza de a contempla impermanenta vietii prin contemplarea frumusetii fragile a florilor de cires.



Hanami e o traditie care dureaza de mai bine de 1000 de ani, documentata in cronici inca dinaintea primului mileniu. Cronici care au marcat schimbarile climaterice de-a lungul timpului si prezinta un trend ingrijorator.

Incepand din 1829, cand o inflorire completa se astepa pe 18 aprilie, data infloririi a venit din ce in ce mai devreme in fiecare an. In anii 70 era deja pe 7 aprilie.

Yasuyuki Aono si Keiko Kazui, doi oameni de stiinta japonezi au demonstrat ca ciresii si inflorirea lor pot sa prezica temperatura in martie cu acuratete de 0.1°C. Adica o planeta mai calda inseamna luni de martie mai calde, deci infloriri mai timpurii. Deci considerand ca hotelurile din Kyoto sunt rezervate cu 6 luni inaintea vremii ciresilor aveti grija in anii viitor sa nu ajungeti prea tarziu.

Prietenie de 30 de ani

Ingrijitorul templului shinto cu poarta subacvatica s-a imprietenit acum 30 de ani cu un peste pe care-l saluta de fiecare data cand merge la scufundari. E o dragalasenie de poveste.