Japonie de gaijin

Acum cateva zile am avut liber de la facultate si am fost cu niste colege intr-o librarie, sa mai pierdem timpul. Mi-a picat in mana cartea "300 essential anime movies", care, dupa cum ii spune si titlul, prezinta cititorului o serie de lung metraje animate care trebuie neaparat vazute.

Printre multele titluri vechi, recunoscute ca fiind opere de arta, am aflat si cateva filme noi, poate doar pentru mine, ce-i drept, dar tot noi.

Dupa cum e bunul obicei, am venit acasa si l-am cautat pe Internet.

Filmul a fost regizat de Makoto Shinkai (cunoscut de multi ca "noul Miyazaki") si a aparut in 2007. Dureaza o ora si un pic si e structurat pe 3 povesti in care Takaki Tōno si Akari Shinohara, indragostiti unul de celalalt inca din scoala primara, sunt fortati de imprejurari sa fie despartiti.

Filmul avanseaza incet, fiind dus inainte parca de animatiile superbe si nu de actiune. Spre deosebire de alte filme a lui Shinkai acesta nu e chiar la fel de metaforic, dar nu duce lipsa de gandire tipic japoneza.

Insasi titlul, 5 centimetrii pe secunda, arata viteza cu care cad florile de cires, metafora pentru modul incet si apasator in care inainteaza viata noastra, a tuturora, cand incepem drumul impreuna cu familia si prietenii si apoi, pe masura ce inaintam, ne despartim incet de toti si ne intersectam cu altii pana cand ajungem, incet dar sigur, pe pamant.