Ca orice carte a domnului Ishiguro, si aceasta a fost dificil de citit, dar extrem de usor de inteles. Naratiunea ne poarta prin viata unui artist japonez dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, care incearca sa isi recapete onoarea, dupa ce in timpul razboiului a pictat postere de propaganda. Reprosuri legate de acest lucru afecteaza si viata fetelor lui, care poseda o cu totul si cu totul alta mentalitate. Cea a copilului postbelic, grabit, agitat, fara urma de acea sensibilitate japoneza traditionala.
Desi in tinerete, Ono Masuji ajunsese sa fie elevul favorit al maestrului sau, pictand imagini ale "lumii trecatoare" (denumire data cartierul placerilor), in timpul razboiului, ca un puseu de nationalism idealizat a inceput sa faca postere de propaganda.
Dupa terminarea razboiului, cu capitularea Japoniei, politica de stat care a fost dusa a reusit sa ostracizeze orice persoana care a avut orice legatura cu masina de razboi japoneza. In acelasi timp, adoptarea rapida, si uneori haotica zic eu, a modelelor americane, indiferent daca erau bune sau nu, au reusit sa creeze un mare rift intre generatiile existente. De fiecare data cand avea lor o dicutie intre Masuji si fiicele lui, sau chiar si nepotelul lui micut, parca vorbeau oameni din epoci diferite. Momentul in care nepotelul lui a ales un personaj american pe post de idol, in locul unui japonez, chiar m-a intristat.
Valorile lui sunt diferite, lucru ce se vede evident in modul in care isi ingrijeste gradina, isi aranjeaza casa, se comporta cu demnitate si hotarare, chiar si cand un fost student de-al sau il roaga sa nu mai mentioneze nimanui faptul ca el a fost maestrul sau.
Chiar daca nu este multumit cu modul in care a ajuns sa ii decurga viata, isi pastreaza principiile si isi accepta actiunile din tinerete, refuzand insa o intelegere mai adanca a modului in care lumea din jurul lui se schimba si el, incet incet devine anacronic.
Cartea se termina cu speranta lui ca tinerii acestor timpuri sa nu mai repete greselile din trecut si le ureaza numai bine in viitor.
Desi destul de obositor de citit, cartea prezinta intr-un mod extrem de elegant, tipic domnului Kazuo, contextul istoric postbelic, vazut de exemplu si in Tokyo story(東京物語, Tōkyō Monogatari). Nu se poate nega ca a fost un moment de mare importanta in dezvoltarea viitoare a natiunii, moment care, conform acestei naratiuni, a reusit sa izoleze vechea Japonie de cea noua intr-un mod care nu mai poate fi refacut vreodata.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu