Planuiam deja sa-l vad de ceva timp, dar stresul sesiunii m-a cam oprit. Acum ca am avut timp sa il urmaresc pot sa spun nu mai suport filmele japoneze. Am un masochism rar intalnit, se pare, daca tot urmaresc filme japoneze, fiindca pana acum nu am intalnit vreunul care sa nu ma dea complet peste cap, dintr-un punct sau altul de vedere.
Spre deosebire de americani, care au un mod extrem de expansiv de a se razbuna pe nedreptatile vietii, reusind de fapt sa micsoreze impactul asupra celui ce urmareste actiunea, japonezii, ca intotdeauna (si sincer simt ca ma repet la infinit) fac totul intr-un mod subtil, concentrat si personal.
Razbunarea este una din temele principale ale filmului, prima care ii apare publicului in minte, insa, printr-o maestrie greu de egalat, regizorul Tetsuya Nakashima reuseste sa faca un comentariu apt si amplu asupra starii actuale a civilizatiei in Japonia.
Pornind de la premisa ca este imposibil sa incarcerezi un copil mai mic de 14 ani, sub nici o forma, regizorul ne plimba printr-o serie de evenimente care ne dau libertatea sa alegem daca intr-adevar varsta unui criminal ar trebui sa-l exonereze de crima.
Filmul este violent, fara doar si poate, dar este violent la un nivel spiritual si intelectual mult mai mult decat incearca sa fie cu niscaiva stropi de sange pe ici pe colo si o explozie, care, din punctul meu de vedere este metaforica mai mult decat efectiva.
Motivatia din spatele crimelor este de fapt ceea ce face filmul special. Nu atat ca in filmele americane cu criminali in serie, in care accentul se pune mai mult pe crima in sine decat pe motivatie, in Kokuhaku motivatia este ridicata la rang de scop in viata. Pierderea iubirii, tema adesea regasita in filmele japoneze, pierderea inocentei de la o varsta mica, dezumanizarea prin care treci cu ajutorul societatii si responsabilitatea pentru faptele savarsite, toate sunt teme grele, care-mi pareau aproape imposibile de integrat in acelasi film, sunt prezente si bine reprezentate.
Insa, nu recomand sa va uitati la film daca mai vreti sa faceti ceva dupa. Este violent, obositor si va raneste non stop. Va veti simti vinovati si "murdari" dupa ce il vedeti, chiar daca nu puteti sa intelegeti exact de ce.
Si ca PS anunt ca mi-am deschis si un al doilea blog, pentru carti, filme si documentare non-japoneze care imi plac. Puteti sa-l urmariti la linkul acesta
http://rushingtowardthefuture.blogspot.com/
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu