Burakumin sunt grupul la baza ordinii sociale in Japonia, victime ale segregarii, ostracizarii si discriminarii de-a lungul secolelor. Din cauza ca se ocupau de meserii considerate "impure" (muncitori funerari, tabacitori sau macelari) care erau supuse la kegare(穢れ stigma sociala) burakumin traiau izolati in ghetouri.
Ne exista o teorie cu care toata lumea sa fie de accord cu privire la momentul si modul in care au aparut comunitatile isolate, dar este bine cercetat faptul ca nicelul statutului social si al ocupatiilor tipice pentru aceasta comunitate au variat considerabil in functie de regiune sau epoca. Pana si in zilele noastre zona de macelarie si tabacarie din Tokyo e in fostul cartier burakumin.
La inceputul perioadei Edo (1603–1867) s-au stabilit o serie de clase sociale dupa modelul chinezesc(si pana intr-un punct asemanator cu cel indian), in care existau invatati, fermieri, artizani si comercianti. La baza societatii erau eta, si la fel ca restul populatiei isi mosteneau situatia sociala si care, spre deosebire de restul grupurilor nu puteau sa-si schimbe casta indifferent de situatie. Trebuiau sa fie servili fata de celelalte caste si contactul fizic cu acestea era tabu si necesita purificare ritualica din partea persoanei non-eta.
Aveau valoarea a 1/7 dintr-un om "normal" si deoarece nu aveau voie sa detina campuri de orez nu plateau taxe. Dar faptul ca meseriile practicate erau tabu le dadea un avantaj economic si monopolie asupra unor meserii foarte lucrative si din care te puteai usor imbogatii.
Sistemul feudal a disparut teoretic pe vremea restaurarii Meiji in 1869, ca urmare a unui decret numit Kaihōrei (解放令-Edictul Emanciparii). Numai ca edictul respective nu i-a ajutat: a distrus tabu-ul legat de meserie, eliminand astfel monopolul pe care il aveau, dar discriminarea sociala a continuat fara oprelisti pana in punctul in care standardul de viata al burakumin-ilor a scazut considerabil-ducand la transformarea cartierelor eta in ghetouri.
Miscarile pro-integrare s-au impartit in doua tabere mari: asimilare sau nivelare (care incerca sa ii critice pe cei care continuau discriminarea impotriva eta. Desi teoretic dupa abolirea castelor in 1871 burakumin nu ar fi trebuit sa mai aiba mari probleme, faptul ca inregistrarea familiilor se lega foarte puternic de casa ancestrala ducea la mentinerea burakumin-ilor in aceasi locatie si deci puteau fi usor tinte ale discriminarii.
Incepand cu anii 1980 insa, ca urmare a lungii discriminari, din ce in ce mai multi tineri buraku au inceput sa organizeze proteste care aveau ca scop integrarea sau liberarea de tabuuri a societatii. In momentul de fata, in functie de sursa, traiesc intre 900.000 si 3.000.000 de burakumin, in cartiere cu o medie de 155 de case, dintre care peste 3/4 in zonele rurale
Va recomand pe calea asta inca o data filmul Okuribito despre care am scris acum cativa ani aici. In film este vorba despre un musician, Daigo Kobayashi, care in urma dezbinarii orchestrei in care canta accepta o slujba ca imbalsamator - devenind astfel burakumin.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu