Machiya (町屋/町家)

Doamne ce bine a fost in vacanta! M-am intors in tara pentru cateva zile si am dat o raita de mancare traditionala si haine mai putin traditionale dar in orice caz mai ieftine decat in Belgia. In caz de v-o fost dor de mine pot spune ca m-am intors cu forte aproape noi si cu postari si mai noi! Sa continuam deci: Machiya este denumirea caselor orasenesti traditionale facute din lemn (nōka fiind cele satesti) de catre comercianti (dupa cum reiese si din insusi cuvantul machi (町) care inseamna oras si ya (家 sau 屋) care inseamna casa sau respectiv magazin, in functie de kanji-ul folosit in scriere).


Desi sunt foarte usor de recunoscut din cauza ca sunt adesea vazute in filmele de epoca (mai ales cele care au loc in cartierele rosii-yūkaku 遊廓) case ca cea de mai sus, numita Sumiya-cea mai mare si mai recunoscuta machiya din Kyoto, sunt incet incet pe cale de disparitie. Deoarece sunt foarte greu de intretinut si extrem de costisitoare Machiya-urile sunt cele mai comune victime ale incendiilor si cutremurelor. Locuitorii din case le considera demodate si intre 1993 si 2003 aproape 13% din machiya-urile din Kyoto au fost daramate si inlocuite cu blocuri sau case moderne si inca 20% din ele au fost modificate printr-un process denumit kanban kenchiku (看板建築) in care casele isi pastreaza forma generala de machiya dar fatadele se acopera complet cu ciment, de multe ori isi dau jos tiglele si ajung sa arate mult mai patratos. Bineinteles ca exista multe grupuri care incearca pe cat posibil sa protejeze si sa restaureze casele si le foloseasca drept centre comunitare sau sa le inchirieze turistilor.

Machiya-urile din Kyoto, care au pus bazele aspectului machiya-urilor din intreaga tara sunt case lungi de lemn cu front stradal ingust si gradina interiaora, care incorporeaza pereti de pamant si tigle coapte si poate ajune pana la 3 etaje inaltime. Intrarea in casa functionea pe post de magazin, in principiu cu obloane vertical care se deschideau pentru a oferi spatiu de expunere pentru produse. In spatele acestei zone de retail (numita mise no ma 店の間), restul cladirii principale este impartita mai departe in zona locuibila numita kyoshitsubu (居室部) si doma (土間) sau tōriniwa (通り庭) care este zona fara podea in care se afla bucataria. In spatele bucatariei exista zona de depozitare numita kura (倉 sau 蔵)



Latimea frontului stradal era o dovada a bogatiei si latimea tipica era de 6 metri. Ultima camera din spatele cladirii principale era folosita drept camera de intampinare pentru oaspeti sau clienti deoarece dadea spre gradina. Designul machiya-urilor este gandit in asa fel incat sa poata usura viata locatarilor in functie de anotimp. Kyoto-ul este foarte rece iarna si extreme de cal si umid in timpul verii asa ca straturile multiple de usi glisante (fusuma and shōji) sunt folosite sa regleze temperatura. In timpul iernii protejeaza de frig cand sunt toate inchise in timp ce vara se pot deschide de la intrarea in casa pana la gradina. De asemenea casele au ecrane facute din material diferite interschimbabile, ca de exemplu cel din bambus care protejeaza de soare vara dar lasa aerul sa intre in casa.

1 comentarii:

prietena-japoneza spunea...

interesantă descriere ! mulţumesc, doream aşa ceva !

Trimiteți un comentariu